Noutăţi | Curtea Constituţională a Republicii Moldova

Joi, 9 iulie 2026, Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 8 pentru controlul constituționalității unor prevederi din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei, din Legea cu privire la activitatea Poliției şi statutul polițistului și din Codul electoral (sesizările nr. 46g/2026 și nr. 147a/2026).

Sesizările au fost depuse de dl Vladislav Cojuhari, ministru al Justiției și de Adunarea Populară a Găgăuziei.

Ministru al Justiției i-a solicitat Curții să verifice constituționalitatea următoarelor prevederi:

- textul „și aprobarea componenței Comisiei Electorale Centrale pentru efectuarea alegerilor" din articolul 12 alin. (3) lit. d), precum și articolele 19, 22, 23 și 24 din Legea nr. 344 din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei;

- textul „la propunerea Guvernatorului Găgăuziei și cu acordul Adunării Populare a acesteia" din articolul 7 lit. e) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției şi statutul polițistului;

- textul „Componența Consiliului Electoral Central al Găgăuziei se aprobă de Adunarea Populară a Găgăuziei în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 344/1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) și cu actele normative locale" din articolul 36 alin. (1) din Codul electoral, precum și textele „de Adunarea Populară a Găgăuziei," și „Legii nr. 344/1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) și ale" din articolul 155 alin. (1) din Codul electoral.

Ministrul Justiției a menționat că prevederile contestate depășesc limitele autonomiei unității teritoriale, stabilite de articolul 111 din Constituție, și intră în conflict cu principiul statului unitar, prevăzut de articolul 1 alin. (1) din Constituție.

Adunarea Populară a UTA Găgăuzia i-a solicitat Curții să verifice constituționalitatea sintagmei „Consiliul Electoral Central al Găgăuziei" regăsită în litera d) din definiția expresiei „concurent electoral" din articolul 1 și în articolele 17 alineatele (1) lit. d) și (6), 25 lit. y), 36, 155 alineatele (2), (4) și (5) și 245 alin. (4), precum și a articolelor 17 alin. (6), 36 alineatele (1) teza a II-a, (2) teza a II-a și (7) din Codul electoral, menționând că aceste prevederi nu respectă exigența constituționala prevăzută de articolul 111 alin. (7), fiind votate de 55 de deputați din 101, sub pragul constituțional de 61 de voturi necesare pentru modificarea statutului special al autonomiei.

Analiza Curții

În jurisprudența sa în care a abordat interacțiunea dintre autoritățile centrale și autoritățile locale, Curtea a subliniat că autonomia locală trebuie să cunoască limite, care sunt stabilite în special de principiul statului unitar (a se vedea HCC nr. 2 din 13 februarie 2007, § 3).

Caracterul unitar al statului presupune că există un singur titular al suveranității și un singur sistem de autorități publice. Într-un stat unitar nu există mai multe centre de exercitare a suveranității. Autonomia locală nu poate avea competențe proprii care vin în conflict cu competențele autorităților centrale. Articolul 111 din Constituție nu creează un al doilea nivel al puterii constituante sau o ordine juridică autonomă, ci permite existența autonomiei teritoriale în interiorul ordinii constituționale naționale. Articolul 111 alineatele (1) și (3) din Constituție stabilesc că exercitarea autonomiei are loc „potrivit legii" și „în limitele competenței sale", adică în limitele competenței stabilite de Parlament. De asemenea, Parlamentul nu poate extinde autonomia dincolo de limitele determinate de articolul 111.

Interpretarea acestei norme constituționale trebuie realizată în coroborare cu articolul 1 alin. (1) din Constituție, care stabilește că Republica Moldova este un „stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil", precum și cu articolul 2 din Constituție, potrivit căruia suveranitatea națională aparține poporului Republicii Moldova, iar puterea de stat se exercită prin „organele sale reprezentative". Din interpretarea sistemică a acestor norme rezultă că autonomia Găgăuziei nu constituie o formă de distribuire a suveranității naționale și nici un nivel distinct al puterii de stat, ci o modalitate de organizare teritorială prin care statul recunoaște unei colectivități teritoriale competențe proprii de autoadministrare.

Textul articolului 111 alin. (1) din Constituție stabilește trei limite referitoare la competențele Găgăuziei. În primul rând, UTA Găgăuzia soluționează problemele „în limitele competenței sale", fapt care exclude existența unei competențe generale. În al doilea rând, autonomia se exercită potrivit legii organice, fapt care presupune că Parlamentul stabilește, pe baza articolului 72 alin. (3) lit. f) din Constituție, întinderea competențelor, având în vedere coroborarea sistemică cu alte prevederi ale Constituției. În al treilea rând, Constituția restrânge domeniul de exercitare a competențelor autonomiei la „problemele cu caracter politic, economic și cultural", care nu pot fi interpretate extensiv, deoarece limbajul utilizat de Parlament este restrictiv.

Curtea a subliniat că expresia „soluționează [...] problemele cu caracter politic" trebuie interpretată în lumina scopului stabilirii autonomiei în Constituție. Aceasta privește posibilitatea comunității autonome de a avea propriile instituții reprezentative și executive, de a adopta acte normative locale în domeniile atribuite de legea organică, de a stabili organizarea și funcționarea autorităților proprii și de a adopta politici publice regionale în domeniile aflate în competența sa, în scopul păstrării identității găgăuzilor, al dezvoltării lor plenare şi multilaterale și al prosperării limbii şi culturii găgăuze. Prin urmare, soluționarea problemelor cu caracter politic presupune existența unor instituții proprii, precum și posibilitatea lor de a lua decizii privind realizarea unor interese regionale, care nu depășesc limitele circumscrise de Constituție.

Competenţa UTA Găgăuzia de a soluționa probleme cu caracter politic nu echivalează cu exercitarea puterii de stat. Constituția face distincție între organizarea instituțiilor administrației publice locale ale UTA Găgăuzia și organizarea autorităților publice care exercită funcțiile de bază ale statului. Din Constituție rezultă că anumite domenii sunt încredințate în mod exclusiv autorităților naționale ale Republicii Moldova.

a) Atribuțiile organelor locale ale UTA Găgăuzia de a participa la procesul de numire și de eliberare din funcție a unor funcționari din cadrul autorităților publice centrale de specialitate

Curtea a observat că prin normele contestate legislatorul a acordat autorităților UTA Găgăuzia competențe de a aproba și de a propune candidați pentru anumite funcții în ministere și alte organe de specialitate ale statului, inclusiv subdiviziuni ale acestora, precum și de a propune eliberarea acestora din funcție. Mai mult, normele contestate sunt formulate într-o manieră în care: (i) fără aprobarea și fără propunerea autorităților UTA Găgăuzia, numirea și eliberarea din funcție a persoanelor nu s-ar putea realiza; (ii) aprobarea și propunerea numirii/eliberării anumitor funcționari presupune și o anumită subordonare a acestora față de autoritățile reprezentative și executive ale UTA Găgăuzia.

În acest context, asigurarea securității naționale, ordinii publice, prevenirea și combaterea infracționalității aparțin domeniului de competență al autorităților administrației publice centrale. În baza articolelor 96 și 107 din Constituție, Parlamentul a reglementat Poliția ca o „instituție publică specializată a statului", aflată în subordinea Ministerului Afacerilor Interne (articolul 2 alin. (1) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012), iar Inspectoratul General al Poliției ca „unitatea centrală de administrare și control a Poliției", cu competență pe întreg teritoriul Republicii Moldova (articolul 12 alin. (1) din aceeași Lege). În mod similar, potrivit articolului 1 alineatele (1), (2) și (4) din Legea nr. 136/2023, Serviciul de Informații și Securitate este autoritatea administrativă autonomă competentă pentru asigurarea securității Republicii Moldova și are ca scop apărarea ordinii constituționale și a securității interne și externe a statului, activitatea sa fiind coordonată de Președintele Republicii Moldova și supusă controlului parlamentar.

Prin urmare, asigurarea ordinii publice și securității statului nu constituie probleme care se încadrează în limitele competențelor UTA Găgăuzia, stabilite de articolul 111 alin. (1) din Constituție, ci constituie funcții fundamentale ale statului, exercitate prin autoritățile administrației publice centrale sau alte autorități administrative naționale. Mai mult, competențele contestate nu au o legătură indisolubilă și nu sunt definitorii pentru realizarea principiilor de bază ale administrației publice locale, stabilite de articolul 109 alin. (1) din Constituție, care reprezintă lex generalis în raport cu articolul 111 din Constituție.

(b) Atribuțiile autorităților publice ale UTA Găgăuzia în materie electorală

Referitor la atribuția Adunării Populare a UTA Găgăuzia de a aproba componența Consiliului/Comisiei Electorale Centrale a Găgăuziei, Curtea a reținut că Comisia Electorală Centrală este instituție de rang constituțional, fiind menționată expres în articolul 62 din Constituție. Comisia Electorală Centrală, potrivit articolului 17 alineatele (1) și (2) din Codul electoral, este, pe de o parte, organul electoral ierarhic superior care activează permanent și, pe de altă parte, împreună cu consiliile electorale de circumscripție de nivelurile al doilea şi întâi, birourile electorale ale secțiilor de votare și Consiliul Electoral Central al Găgăuziei, formează sistemul organelor electorale din Republica Moldova.

Astfel, analizând competențele organului electoral constituit la nivelul autonomiei găgăuze, Curtea a observat că acesta este, potrivit articolului 17 alin. (6) din Codul electoral, o parte integrantă a sistemului organelor electorale ale Republicii Moldova și că exercită atribuțiile organului electoral central în cadrul alegerilor regionale în condițiile Codului și ale actelor normative locale.

Curtea a subliniat că orice competență a autorităților publice locale trebuie exercitată în conformitate cu Constituția, în special cu respectarea principiului statului unitar. Competenţa Adunării Populare a Găgăuziei de a aproba „componenţa Comisiei Electorale Centrale pentru efectuarea alegerilor" nu se încadrează în limitele competenţelor administraţiei publice locale şi nici ale unităţii teritoriale autonome cu statut special (politice, economice şi culturale), ci implică o ingerinţă directă într-o competenţă rezervată exclusiv autorităţilor constituţionale naţionale.

Referitor la competența UTA Găgăuzia de a stabili particularitățile organizării și desfășurării alegerilor regionale, stabilită de articolul 155 alin. (1) din Codul electoral, Curtea a reținut că, potrivit articolului 72 alin. (3) lit. a) din Constituție, sistemul electoral se reglementează de Parlament, prin lege organică. În aceste condiții, Curtea a notat că Parlamentul nu poate delega unei autorități reprezentative locale exercițiul unei competențe pe care Constituția o rezervă în mod expres legiuitorului organic, întrucât o atare soluție legislativă, pe de o parte, depășește cadrul constituţional, iar, pe de altă parte, echivalează cu instituirea unui cadru normativ paralel în materie electorală. Autonomia Găgăuziei, consacrată de articolul 111 alin. (1) din Constituție, nu poate fi interpretată în sensul atribuirii către Adunarea Populară a unor competențe care excedează limitelor stabilite de Legea Supremă, întrucât aceasta se exercită numai în cadrul și cu respectarea Constituției.

În concluzie, Curtea a constatat că, în sensul Constituției, Consiliul Electoral Central al Găgăuziei se constituie și funcționează în conformitate cu prevederile Codului electoral, iar alegerile regionale se organizează și se desfășoară conform regulilor adoptate de Parlament prin lege organică.

Hotărârea Curții:

Pornind de la argumentele invocate, Curtea a declarat neconstituționale:

Totodată, Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea nr. 147a/2026 privind controlul constituționalității sintagmei „Consiliul Electoral Central al Găgăuziei" din litera d) din noțiunea „concurent electoral" din articolul 1, din articolele 17 alineatele (1) lit. d) și (6), 25 lit. y), 36, 155 alineatele (2), (4) și (5) și 245 alin. (4) din Codul Electoral, depusă de Adunarea Populară a Găgăuziei.

Această Hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Textul integral al deciziei va fi disponibil pe pagina web a Curţii Constituţionale http://www.constcourt.md